Înfiinţarea Gărzii Naţionale Române şi a Senatului Naţional Român din Cluj (1918) relatate de generalului de brigadă Ioan HIDU I

Tumultosul sfârşit al anului 1918 a înregistrat amplele manifestări naţionale, politice, sociale şi militare de pe întregul teritoriu Austro – Ungariei. Dezintegrarea colosului bicefal s-a conturat ca o certitudine imediată. Întregul stat dualist a fost sfâşiat de mişcări revendicative, predominantă fiind eliberarea de sub dominaţia austriacă şi ungară. În acest context, mişcarea pentru eliberare naţională şi unitate a românilor din teritoriile imperiale a cunoscut forme maxime de manifestare.

În disperare, sperând până în ultimul moment în identificarea unor căi miraculoase de păstrare a integrităţii Imperiului Habsburgic, cercurile politico – militare conducătoare de la Viena au încercat – prin diferite negocieri şi promisiuni concensionale de ordin naţional – să oprească acţiunile separatiste ale naţionalităţilor dominate. Cu tot efortul întreprins, cu precădere în toamna anului 1918, încercările şi manevrele Vienei au fost de la început sortite eşecului. Lovitura de graţie, în acest plan, a venit din partea celor cu care, începând cu anul 1867, au constituit dualismul asupritor al celorlalte naţionalităţi din Imperiu: Ungaria. Prin declararea independenţei de stat, la 2 noiembrie 1918, Ungaria a pus punct viselor legate de supravieţuirea statului dualist. Pe de altă parte, pretenţiile noului stat ungar de a continua asuprirea celorlalte naţionalităţi – fără a le recunoaşte şi acestora aceleaşi drept la autodeterminare ca al lor – au amplificat acţiunile naţionale ale acestora.

În acest avânt liberator naţional general s-au încadrat şi românii din teritoriile incluse între graniţele monarhiei dualiste. Amplele lor manifestări de ordin politic, social sau militar, interne şi internaţionale, au urmărit cu perseverenţă un singur obiectiv prioritar: Unirea, ca naţiune liberă, cu România. Legat indisolubil de finalizarea acestui deziderat naţional, au devenit prioritare acţiunile menite a asigura transpunerea lui în viaţă.

În acest sens, legat de acţiunile întreprinse pentru înfiinţarea gărzilor naţionale române şi Senatului Naţional Român din Cluj (octombrie – noiembrie 1918), am identificat două documente redactate de către generalul de brigadă Ioan Hidu. Conţinutul acestor documente arată cu detalii desfăşurarea acţiunilor întreprinse în Cluj pentru organizarea luptei naţionale a românilor. În faţa indeciziei şi a lipsei unor directive şi ordine organizatorice concrete primite de la Consiliul Naţional Român Central de la Arad şi, cu precădere, sub presiunea militarilor din garnizoană – care refuzând a depune jurământul de fidelitate faţă de Ungaria au ameninţat cu părăsirea oraşului – conducătorii politici locali au decis înfiinţarea Senatului Naţional Român şi au obţinut acordul ungar pentru înfiinţarea gărzilor naţionale române. Se remarcă, din conţinutul acestor documente, tendinţa conducătorilor politici şi militari ai românilor din Cluj de a prelua comanda întregii mişcări naţionale a românilor din Imperiu. Încercarea de minimalizare a rolului unic conducător al Consiliului Naţional Central de la Arad şi transferare a acestuia către Cluj este clar oglindită în respectivele documente.

Cele două documente au fost redactate la începutul anului 1932 de către generalul de brigadă Hidu şi predate” Serviciului Studii Istorice din cadrul Marelui Stat Major român în vederea ilustrării istoricului gărzilor naţionale române.

De aceea, în legătură cu conţinutul informaţional istoric al acestora, nu este exclus ca unele aspecte să fie percepute şi redate cu anumite distorsiuni faţă de cursul evenimentelor anului 1918. Fără a căuta identificarea unor astfel de elemente, prezint principalele caracteristice descriptive ale acestora.

Documentul nr.1, intitulat: „Memoriu succint asupra importanţei acţiunilor naţional – revoluţionare din noiembrie 1918 …”, este scris de mână pe 3 pagini în tuş negru, datat şi semnat.

De asemenea, într-o legătură directă şi logică cu acest „memoriu”, au mai fost predate de autor şi copiilor a două ordine de zi. Datorită contextului epocii şi conţinutului explicativ al acestora, le consider şi prezint drept „anexe” ale primului document.

Anexa nr.1, intitulată: „Ordin de zi extraordinar nr. 7 al Senatului Naţional Român”, este scrisă de mână pe o pagină în tuş negru, datată şi semnată. Datarea acestei anexe (29 februarie 1932) este diferită de a celor două documente şi Anexei nr. 2 (11 februarie 1932) din cauza, probabilă, intrării cu întârziere în posesia autorului a copiei ordinului în cauză.

Anexa nr.2, intitulată: „Ordin de zi nr. 7 al Comandamentului General al Legiunilor Române …”, este scrisă de mână pe 3 pagini în tuş negru, datată şi semnată.

Documentul nr.2, intitulat: „Notiţe din primele cinci zile ale Revoluţiei din 1918…”, este bătut la maşină de scris pe 5 pagini. Documentul, aşa cum este specificat, este o copie primită de către generalul Hidu de la dr. Petre Peteanu. Redau în continuare, integral, documentele nominalizate:

                      Documentul nr. 1

Memoriu succinct

asupra importanţei acţiunilor naţional – revoluţionare din noiembrie 1918 puse la cale din iniţiativa sufletului naţional al

mai multor bravi Români aflători la Cluj

1) Sub fosta stăpânire maghiară Clujul era un focar de şovinism încăpăţânat maghiar, cât şi un important centru cultural şi militar maghiar, cum nu se mai găsea un altul în părţile locuite de Români ale fostei Ungarii. Aici era sediul diviziei de honvezi din Ardeal; aici se aflau, la izbucnirea revoluţiei, partea sedentară a comandamentului diviziei, părţi sedentare de trupe de honvezi atât infanterie, cât şi artilerie; aici sosiră, din zi în zi, tot mai mulţi ofiţeri şi soldaţi honvezi şi, prin activitatea şi din ordinul lui Apathi, veniră şi la soldaţi unguri; în fine, era adunată toată divizia de honvezi la Cluj; aici erau şi gărzile naţionale ungureşti înfiinţate în noiembrie. Aici era universitatea maghiară cu profesori şi studenţi crescuţi în ură şovinistă contra Românilor; aici era sediul multor familii aristocrate şovine maghiare. Importanţa culturală, politică şi militară a Clujului în regiunile locuite de Români era recunoscută întocmai şi de Guvernul revoluţionar maghiar din noiembrie 1918, care a numit pe cel mai înverşunat şovinist maghiar de atunci, pe profesorul Apathi, ca guvernator al Orientului (părţile de est ale fostei Ungarii), cu sediul în Cluj. Trupe române erau la Cluj numai partea sedentară (batalionul) din Regimentul nr.63 (originar din Bistriţa). La acest batalion se aflau şi mai mulţi ofiţeri români, ba mai erau şi între honvezi ofiţeri şi soldaţi români; mai erau şi ofiţeri în concediu ori trecători prin Cluj.

2) Avocatul dr. Amos Frâncu, un înflăcărat Român, avea încă de înainte de izbucnirea revoluţiei o organizaţie numită „Frăţia de cruce”. La 28 octombrie1918 această Frăţie a ţinut o şedinţă, la care au participat şi ofiţeri. La această şedinţă s-au luat importante hotărâri şi s-a lansat un manifest către moţii Munţilor Apuseni. 

În ziua de 31 octombrie apare ordinul telegrafic al Guvernului revoluţionar maghiar, ce ordona depunerea jurământului de credinţă către Republica Maghiară. Ofiţerii români aflaţi la Cluj nu vor să depună acel jurământ.

Ei caută, între persoanele cu vază dintre români, pe cei ce vreau să-i sprijine faţă de Comandamentul militar maghiar, ce atunci domina situaţia militară şi civil - politică în Cluj.

Avocatul dr. Amos Frâncu, bolnav în pat cu febră, primeşte cu entuziasm de a se pune în fruntea delegaţiei de ofiţeri cu care, în ziua de 2 noiembrie1918, se prezintă la comandamentul diviziei de honvezi şi delegaţia deneagă în numele ofiţerilor, ostaşilor şi neamului român depunerea jurământului către Ungaria. 

La comandamentul diviziei de honvezi s-a făcut atunci învoiala, ca românii să-şi alcătuiască gărzi naţionale române cu comandă română, cu ofiţeri români şi să depună jurământul de credinţă către Consiliul Naţional Român. S-a stabilit, însă, că comandamentul honvezilor să fie comun şi pentru gărzile naţionale române; ce lt.colonel Hidu, prin ordinul de zi din 17 noiembrie 1918 [vezi anexele 1 şi 2] a sistat, făcând gărzile naţionale independente.

Prima gardă naţională înfiinţată a fost „Legiuna I Cluj”, cu sâmbure din batalionul sedentar al Regimentului nr.63, pe lângă care s-au organizat gărzi pe comune; una din cele mai brave gărzi comunale a fost şi cea din Mănăştur Cluj.

3) S-a organizat „Sfatul de una sută” pentru întreg Ardealul şi, ca organ de conducere, „Senatul Naţional din Cluj” în frunte cu 2 preşedinţi (tribuni militari).

A pornit prin telegraf, telefon şi curieri activitatea de organizare a gărzilor naţionale române pretutindeni în Ardeal, cât şi ca organe de conducere administrativă „consilii comunale naţionale române”; pe când Consiliul Naţional Român din Ardeal a lansat cu mult mai târziu un apel de constituire.

4)Maghiarii şi honvezimea din Cluj au regretat învoiala din 2 noiembrie 1918 cu delegaţia română şi au încercat multe spre redobândirea situaţiei.

La 19 noiembrie1918 au pus la cale încercarea de a suprima pe dr. Amos Frâncu şi pe lt. colonelul Ioan Hidu, care locuia în Hotelul Francisc Iosif de atunci; au fost prinşi şi încercarea lor nimicită.

La 6 decembrie şi 17 decembrie 1918 au atacat Banca „Economul” unde zilnic se ţineau şedinţe de conducere ale Consiliului Naţional Cluj. Aceste atacuri au fost respinse bravuros.

5) Din cele de sus reiese importanţa acţiunii iniţiate şi conduse de cei din Cluj, cât şi pericolul de care au fost ameninţaţi în permanenţă. Deci reiese şi bravura, vitejia şi abnegaţia ce au dovedit membrii „Legiunei I- Cluj” ai Gărzii Naţionale Române.

Cluj, la 11 Februarie 1932.  

General de brigadă în rezervă

Ioan HIDU

                                             

                                              ANEXA 1

Senatul Naţional Român din Ardeal, sediul Cluj

Comisarii generali militari ai poporului român din Ardeal

Ordin de zi extraordinar nr.7

Noi, comisarii militari, ordonăm să se publice înaintea tuturor comandamentelor legiunilor din Ardeal în numele naţiunii române din Ardeal: A fost numit cu depline puteri Comandant al tuturor legiunilor române din Ardeal şi a întreg poporului înarmat dl. colonel Ioan Hidu.

Colonelul Ioan Hidu va purta titlul de: „comandant general al legiunilor române şi a poporului român înarmat din Ardeal”.

Toate autorităţile militare şi civile au să urmeze necondiţionat ordinile comandantului general, care îşi exercită atribuţiunile în contact organic cu comisarii generali militari din Cluj.

Acest ordin are să fie publicat în particular în adunările de ofiţeri şi în adunările legionarilor a tuturor legiunilor române din Ardeal.

Comisarii generali militari ai poporului român din Ardeal, Dr. Amos Frâncu (ss)   Dr. Emil Haţiegan (ss)

Conform cu originalul.

Cluj, februarie 1932. General Hidu

ANEXA 2

Comandamentul General al Legiunilor Române şi al Poporului Român

Înarmat din Ardeal

Ordin de zi nr.7

1) Prin ordinul de zi de faţă, cu data de 17 noiembrie 1918, pun în vedere tuturor Românilor din Transilvania că eu, colonelul Hidu Ioan, fiind numit comandant general de către comisarii militari (tribunii) poporului român din Ardeal, cu începere de azi preiau comanda.

2) Comanda o exercit în contact organic cu tribunii din Ardeal, ca organe ale Consiliului Naţional Român.

3) Ordonez tuturor legiunilor că, în strictă regulă şi disciplină militară, pentru orice dispoziţii de organizare să se adreseze Comandamentului General al Legiunilor Române şi al Poporului Român Înarmat din Ardeal cu sediul în Cluj, strada Bathori, nr.1.

4) Se vor menţine în vigoare toate ordinele de zi de până acum ale tribunilor militari dr. Amos Frâncu şi dr. Emil Haţiegan, sistând însă  comandamentul comun strein.

5) Toţi comandanţii vor înainta zilnic - din apropiere prin curieri, din depărtare telefonic, ori telegrafic - situaţia normală de efectiv.

6) Misiunea mea fiind de a apăra cu forţele militare române din Ardeal libertatea

naţională şi ordinea publică, în numele naţiunii române îmi exprim mulţumirea intimă pentru solicitudinea corpului de ofiţeri români, ce s-a anunţat imediat sub drapel. Ca semn extern al mulţumirii mele pentru trecut şi a încrederii pentru viitor, înaintez pe toţi ofiţerii, elevii plutonieri

(stegari) şi cadeţii - neavansaţi până acum prin tribuni - la un grad mai înalt, cu ziua de azi.

7) Suprema comandă militară este „Comandamentul Suprem” instituit de „Consiliul Naţional român General”. Eu, colonelul Hidu, sunt însă organul mijlocitor între Garda Naţională Română din Ardeal şi legiunile ei pe deoparte, de alta între Comandamentul Suprem al Consiliului Naţional General, azi cu sediul la Arad, la care trupele mie subordonate au să se adreseze prin mijlocirea mea.

8) Avansez pe fostul preşedinte al Senatului Naţional Român din Ardeal, dr. Amos Frâncu, fost tribun militar al poporului din Ardeal, care, din pricina boalei sale, s-a retras de la posturile sale de onoare şi a intrat ca simplu legionar în Legiunea I- română din Ardeal cu sediul în Cluj de sublocotenent de rezervă în aceeaşi legiune: pentru pregătirile sale anterioare şi, mai ales, pentru meritele sale câştigate întru organizarea rapidă militară a Gărzii naţionale militare şi civile din Ardeal. Ordonez să se ia act cu mulţumită că, numitul, a cedat toate retribuţiile sale militare pentru fondul „victimelor, orfanilor şi văduvelor de la Beliş, Mărişel şi din alte părţi ale Ardealului din zilele de reînviere a libertăţii naţionale”.

Ostaşi Români!

Astăzi lumea ne priveşte. De la apus la răsărit două continente văd în noi pe soldaţii păcii, libertăţii şi ordinei. Pentru naţiunea română, pentru toate neamurile! O sfântă datorie ni se cere. Împliniţi-o! Atunci şi numai atunci o să purtaţi cu fală numele de „Român”. Păziţi credinţa în Dumnezeu! În numele lui tot înainte!.

                        Ura! Steagul tricolor!

Colonel Hidu (ss)

Cluj, la 11 februarie 1932.

General de brigadă în rezervă

Ioan Hidu